Discurs cultural. In urma cu o opt-noua zile, muzicianul George Angelescu Monteoro si-a lansat doua carti, un manual de oboi si un dvd, eveniment la care au venit foarte putini ziaristi (n.r. surpriza a fost Cornel Nistorescu) si oameni de cultura. Lansarea de la Muzeul George Enescu a fost primul pas spre alta lume, in care arhitectura, sculpturile, mobilierul vechi, muzica in surdina si totodata linistea m-au dus in urma cu 16-17 ani, cand scriam la rubrica de cultura. Atunci intalneam zilnic creatori: muzicieni, pictori, poeti, dramaturgi, romancieri, sculptori etc. Niste nebuni frumosi, care aveau deseori un limbaj “desuet” , ca si cel de acum. Vorbeau cu pasiune, cu o forta speciala, cu trimiteri in istorie, cu ochii plini de viata, de o viata care incet-incet a inceput sa fie inchisa intre ziduri vechi si reci. In toti anii astia, multi vorbitori cunoscuti la evenimentele culturale au murit, iar rarele ocazii de a ma intalni cu cei ramasi s-au transformat in clipe de hipnoza.

Evadarea. Sunt surprins si fermecat de patima creatorilor care nu vor sa cedeze in fata unei epoci stampilate tabloid, un prezent fad si infantil. Flacarile culturii le-am redescoperit/simtit/vazut in ochii celor care un tinut cateva discursuri intr-o sala pretioasa ca o bijuterie proiectata cu migala la muzeul George Enescu. As vrea sa citez ceva din ce am auzit pentru a va transporta in lumea mirifica in care-am fost 60 de minute pe Calea Victoriei, dar frazele vii s-au ascuns undeva in mine, ca niste nimfe rusinoase ce nu vor decat sa le simt respiratia. Suflu ca mireasma unor flori, desene geniale ale naturii care te atrag tot mai adanc in padure, dar care nu vor sa se lase privite. Sunt mut asadar, iar aceste nostalgii nu m-ar fi incoltit si astazi daca nu-mi pica internetul (deh, au oamenii lucrari).A revenit, iar acum ma grabesc sa trag o concluzie stangace: daca nu revine la cultura, poporul roman are toate “sansele” sa fie tampit definitiv de prezentul brutal, vulgar si lipsit de consistenta parfumului rar ce se ridica din librarii, muzee, biblioteci, sali de concerte simfonice, teatre si coridoare tencuite cu arta plastica.

Parfumul. Trageti adanc in piept mireasma “stranie” ca pe o drog distribuit pe ascuns de artisti si scriitori. E singurul care ne poate salva si insufla puterea sa iesim zilnic in iadul construit de politicieni si oameni de afaceri. O lume trista, in care cultura este obligate sa stea in genunchi in coltul clasei, in timp ce impostorii, talharii, incultii, parvenitii si nonvalorile primesc coronita an de an, iar publicul aplauda tampit sau priveste indiferent. Inspirati din nou!

Alte stiri

• Ultimul călău (0)
• „Salon de carte, presă şi muzica” – Sinaia 2009 (0)
• Lansare de carte şi “Symphony of Soul” (0)
• Ştiri de week-end (8)
• Stirile de la miezul noptii (1)