Din pacate, nu asta e titlul ultimei carti scrise de amicul bacauan Eugen Sendrea, ci “Povestea lui Gavril Buzatu, povestea ultimului calau din Moldova”. Si nu-mi plac titlurile lungi, dar cartea este savuroasa atat la citit, cat si la mirosit, pentru ca e proaspat tiparita. Fostul cerber al patrimoniului bacauan s-a apucat sa documenteze temeinic povestea ultimului calau moldovean, iar de aici a iesit un roman care te poate prinde in mreje cu parfumul sangelui de pe secure, scurs prin anul 1838. E istorie prinsa ca o piatra pretioasa in buzduganul literaturii. Poate o sa vreti sa-i surprindeti sclipirea, de aceea o recomand.

“Trecuse de al doilea cântat al cocoşilor, când în cimitirul bisericii „Sfântu Ioan” apăru o namilă de om, a cărui cap trecea ca mult de pragul de sus al unei uşi. Faţa slută, părul lung, murdar şi vâlvoi si privirea sălbatică ar fi îngheţat de frică orice fiinţă omenească. Purta un suman lung, ţărănesc, iar pe umeri îi atârna o traistă. În mână strângea un drug de fier. Se opri şi ascultă“. Un scurt fragment din romanul lui Eugen Sendrea.

Alte stiri

• Un articol pe care nu-l veţi citi (4)
• „Salon de carte, presă şi muzica” – Sinaia 2009 (0)
• Moartea unui veteran al presei: Ilie Goga (7)
• Fotoreportaj din Egipt (6)
• “Bucurestiul este un oras de cacat” (2)