RSS Feed
Twitter
4 Ianuarie 2010, 11:07 
Tiberiu Lovin 
in 
Un tip a avut o idee buna: sa publice pe un site povestile celor disparuti dintre noi, iar cei care scriu aceste istorii sa incaseze ceva banuti. Mai exact vreo 440 de euro lunar. Bine, in functie de productie. Initiatorul Pro memoria (inca in lucru) mi-a trimis ideea, avand in vedere ca o groaza de jurnalisti au ramas fara joburi. Public initiativa asa cum mi-a fost trimisa, fara sa o editez. Poate va ajuta la ceva, iar daca va coafeaza oferta puteti sa-i scrieti initiatorului la adresa ziaristi@yahoo.com.
“Buna dimineata, Tibi!
Pro Memoria va fi un site de biografii de oameni obisnuiti, creat dupa reteta rubricii de Oameni din “Adevarul de seara” (90%) si Comemorari din “Romania libera” (10%). Povesti despre oameni.
Te vei intreba cum vei ajunge, ca povestitor, sa dai de ele si cum iti vei lua tu, ca povestitor, banii.
Iti raspund pe rand, in primul rand la a doua intrebare.
Va costa 10 euro/an abonamentul pentru o poveste pe site si 20 de euro redactarea acesteia, fiindca oamenii obisnuiti, clientii nostri, nu au aceasta abilitate de a scrie, dupa exigentele noastre. Tu, ca aducator de poveste, contractata si scrisa (doar esti “povestitor”), vei avea 30% net din aceasta suma, insa suma poate fi mult mai mare si vei afla mai jos cum.
Despre cine scriem si cum ajungem la subiectii nostri
O metoda personala, insa pot fi si altele, este studierea colectiei “Romania libera”. Gasim acolo, fie la Comemorari, fie la Decese, anunturi date de diverse colective din firme, intreprinderi etc.
Iti selectezi informatiile, iti faci o baza de date si treci la actiune: te infiintezi la firma respectiva, la secretara, de exemplu, si ii spui ca are posibilitatea sa faca mult mai mult, cu o investitie modica, pentru dl. director sau sef de departament sau ce era persoana care nu mai este. Ii spui ca ai vazut anuntul in Romania libera si ca ai apreciat gestul colegilor care au dat banii sa apara acel anunt, insa le oferi chiar acum o posibilitate mult mai eficienta, care sa se constituie intr-un adevarat omagiu ce va fi apreciat de toti: povestea de viata a directorului (ii spun “director” omului care a murit), ce ii placea, ce nu-i placea, cum se distra, unde isi facea vacantele, despre familie, studentie etc. Vor fi 10 fotografii cu directorul in diferite ipostaze, forum cu amintiri haioase, nostalgice, totul in culori luminoase, tonice. Toate acestea vor fi linkuite (foarte important, un element de trafic) catre toti care au avut tangenta cu directorul, fie in viata profesionala, fie in cea de familie sau in sfera amicilor. Interactivitate maxima. Partea de doliu nu va depasi 10% din poveste. Ca sa nu ramana frustrat cititorul, i se va spune, de exemplu, ca directorul a murit, la 23 martie 2008, intr-un accident de masina, cand se intorcea de la Breaza. Eventual, pot fi scrise informatii suplimentare in legatura cu imprejurarile in care a avut loc accidentul, insa fara efuziuni de genul “a disparut tragic dintre noi”, “pacat ca nu mai este”, “o intamplare nenorocita” etc. Nimeni nu doreste sa citeasca pe net asemenea lucruri.
Iti scriam mai sus ca poti castiga mult mai mult de 10 euro la un caz. Iti spun cum:
Ii explici secretarei, la un moment dat, dupa ce te-a pupat pentru geniala propunere, ca nu trebuie sa puna familia directorului intr-o situatie stanjenitoare. Cu alte cuvinte, ii explici ca 10 euro este abonamentul pentru un an, insa ar fi de dorit ca spatiul respectiv sa fie rezervat pentru cel putin 30 de ani, sa nu fie nevoie ca, peste un an, de exemplu, sa se infiinteze un portarel de la firma noastra la familia in cauza sa-i spuna ca are de platit 10 euro pentru anul urmator…
In acest caz, incasarea initiala va fi de 320 de euro plus TVA.
30% (35% impozabili) sunt banii povestitorului, adica ai celui care aduce povestea, contractata si scrisa. Adica 96 de euro net pentru o poveste.
Ce inseamna 320 de euro intr-o firma cu, sa zicem, 50 de angajati?
In lei, 320 de euro sunt, la cursul de 4,2 lei, 1.344 de lei, adica sub 30 de lei de salariat platiti o data, si asta pentru 30 de ani (suma poate fi luata si in mai multe transe, cum convine povestitorul cu secretara). Evident, poate fi rezervat spatiul si anual, insa, in acest caz, pemtru subzistenta povestitorului, sunt necesare doua povesti pe zi
Acum lucram la site, va fi www..pro-memoria.net
Ma voi ocupa de promovarea lui, am vateva idei originale. Intentionez sa merg la Patriarhie, sa-mi propuna duhovnici, evident nu voi lua bani in aceste cazuri, cum nu voi lua bani, de exemplu, de la urmasii lui Toma Caragiu. Cei mai buni povestitori vor scrie despre celebritati. Contributia in cazul urmasilor celebritatilor va fi benevola.
Cu alte cuvinte, referitor la intrebarile tale, daca ziaristul nu doarme in sosoni si-si programeaza zilnic niste intalniri pe teren, poate scrie seara cel putin doua povesti. La doua povesti pe zi, asta inseamna 20 de euro x 22 de zile lucratoare/luna = 440 euro/lunar banii povestitorului. Evident, din momentul de fatza de pinde strict de el, de cat crede in aceasta activitate. Eu nu o sa insist sa conving pe cineva sa devina povestitor.
Practic, pot lucra cu toti ziaristii ramasi fara job, am nevoie de ei si in Bucuresti, si in tara. Singurul filtru sunt ei insisi.
Fix in momentul de fatza, pentru a da drumul la versiunea demo a site-ului, imi trebuie cateva povesti gratuite, care pot fi chiar cu rudele vreunui povestitor. Numai bine, isi face mana. Apoi o sa lucrez la conceptul povestii, sa fie scrisa intr-un anumit fel, sa nu se piarda prea mult timp la conceptie. Evident, cine are placerea scrisului in exces poate redacta lucruri absolut originale, dar nu toti povestitorii sunt Viorel Ilisoi”.
Tags: 
Ianuarie 4th, 2010 at 12:22
[...] propune ziariştilor rămaşi fără ziare? “Un tip a avut o idee buna…” începe lovin. Cică acestui tip i-a venit ideea să valorifice, cum ar veni, minţile de ziarişti şi [...]
Ianuarie 4th, 2010 at 13:06
Nene blogaru, te rog sa faci tu mai multe pentru ziaristi, daca poti. Nu i-a pus nimeni sa umble dupa morti, a spus de un site de biografii. Este bine sa se inteleaga ca e pe urmele mortilor, atunci n-o sa aiba concurenta. Iti lipseste sclipirea, dar te bagi in seama, ca-ti place rau! Ideea omului e chiar geniala si se pupa cu toata situatia actuala, are la dispozitie maini formate in presa.
Ianuarie 4th, 2010 at 13:28
Eu cred ca este o idee buna. Probabil nu va fi agreata de toata lumea: unii nu o vor intelege, altii vor fi invidiosi ca e o idee simpla care nu le-a trecut lor prin cap. La urma urmei, majoritatea celor care au trecut prin viata asta au facut ceva si nu trebuie uitati. Iar cei apropiati isi doresc sa le duca amintirea mai departe. E firesc. Probabil povestile respective vor fi niste opere literare despre oameni obisnuiti, daca sunt facute bine. Si imi place ideea ca nu se pune accent pe doliu (cica e doar 10% din poveste).
Ianuarie 4th, 2010 at 13:29
Ideea ar fi geniala, daca ar fi si adevarata. Lucru de care ma indoiesc, de vreme ce site-ul nu functioneaza. Probabil ca se asteapta ca mai intai cei interesati sa dea banii, ca apoi sa castige. Iluzoriu. De-ar creste totul de opt ori…, ca la Caritas, ce fericiti ar fi romanii.
Ianuarie 4th, 2010 at 13:35
Eu, unul, am trimis CV, vom vedea ce se intampla. Sunt in lucru cu site-ul, le acord credit.
Ianuarie 4th, 2010 at 13:55
@horia alexandru: you are missing the point. e meschin sa reduci ideea de ziarist la “si-a facut mana scriind despre morti”, iar afacerea in sine e scabroasa rau. cum ar veni scriem frumos de mortii vostri, “vrei nu vrei tot la noi ajungi” – ar merge de logo la noul site, desi cred ca e (c).
Ianuarie 4th, 2010 at 14:06
Frate, asta ai inteles diar tu! Sa-mi spui daca esti ziarist ramas fara job in ultimul timp. Nu mortii sunt subiectul, ci oamenii, m-am lamurit ca nu e site de bocitoare. Este site-ul in lucru si, dupa cum vad ca este primit, disputat, va avea succes. Tibi Lovin, din cate stiu, se adreseaza prin blogul lui ziaristilor. Ca in orice intreprindere media, sa nu-i zic de presa, ca te deranjeaza, intai trebuie sa-ti formezi echipa si apoi sa pornesti la drum. Ce este rau ca intreprinzatorii sunt acum la faza alcatuirii echipei? Cine vrea merge mai departe, cine nu, nu. Asta, pentru ca m-ai nominalizat. Promit ca nu mai raspund. O atitudine pozitiva nu strica. De aia nici nu va gasiti de lucru, ziaristi rai ce sunteti
Ianuarie 4th, 2010 at 14:41
eu lucrez in continuare, asa cum o fac de 5 ani. n-are sens sa mai vorbesc de principii, nu-i asa? mi se pare oribila alternativa nu intiativa oamenilor, chit ca necesita un car de cinism.
scabroasa afacerea, eufemismul oamenii sunt subiectul, nu mortii e deja fumat de mult, l-am auzit de mii de ori in redactie..
Ianuarie 4th, 2010 at 18:22
A inviat Gogol, frate, ala de a scris „Suflete moarte”!
Ianuarie 4th, 2010 at 19:01
Poa sa scrie si mortii care au votat?
Ianuarie 4th, 2010 at 19:04
Tot respectul ptr oamenii cu initiativa! Cred ca ar merge extinsa afacerea si sa dam de lucru si poetilor, compozitorilor, fotografilor si chiar pictorilor sau papusarilor ramasi someri. Cand crapa cate unul, noi le oferim serviciile noastre. Contra cost putem scrie o poezie sau un cantecel despre raposat. Pictorul sau fotograful firmei noastre il va imortaliza in ultimele clipe terestre, inainte de a intra in „subsol”, iar cu pozele artistice vom face un Slideshow pe muzica deja compusa de compozitorul disponibilizat, filmulet pe care, „la pachet” il putem posta si pe Youtube. Papusarul l-ar putea lega pe repauzat de maini si de picioare si l-ar mai putea plimba putin prin gospodarie sau, pentru ultima oara la carciuma, contra 10 euro pe minut. La cerere, un sculptor ii va face bustul din plastilina sau ghips. S-ar putea face discount daca numele site-ului este gravat pe crucea „adormitului intru Domnul” sau pe sicriu. Tot pe aceste obiecte se poate inchiria spatiu publicitar, eventual s-ar putea pune o reclama la Coca Cola pe sutana preotului in timp ce citeste „stalpii”. Mai vreti?
Ianuarie 5th, 2010 at 08:53
http://reporterliber.blogspot.com/2010/01/cineva-vrea-sa-faca-almanahul.html
Ianuarie 5th, 2010 at 09:49
Am si eu o intrebare: de ce ar plati cineva sa scrii despre o persoana draga/ importanta din viata sa pe un site despre care aproape nimeni nu stie nimic?
Ianuarie 5th, 2010 at 09:52
Ai cumparat licenta de la Cimitirul Vesel-Sapanta?
Ianuarie 7th, 2010 at 13:17
Salutare!
In cateva ore, veti avea, in exclusivitate pentru reporterul virtual, cu acceptul lui Tibi, bineinteles, fatza site-ului.
Daca ar fi sa dau note, 10 si jos palaria pentru postarea lui Razvan Mateescu, ne-a distrat grozav.
Ce nu s-a inteles, in ansamblu, a fost conceptul site-ului, de aici si luatul cu “huo!” de catre ceilalti. Absolut neelegant, marlanesc. Golanii sunt aia care te iau la poceala pe strada. Am observat si golani care te iau la poceala pe web. Din proportia 90/10 descrisa nu au inteles nimic. Au lovit cum s-au priceput. Era o sansa mai ales pentru cei disperati. Ziaristii erau publicul-tinta pe acest blog. Din cauza opiniilor bloggerilor, cei in nevoie si-au retras CV-urile. Cred ca multi bloggeri nu stiu nici ce este un text jurnalistic. Este altceva oricum decat compunerile sau opiniile lor.
Poate ca a fost mai bine sa se declanseze dispute, concurentza a fost linistita din fasa si pentru asta le multumim tuturor. Echipa noastra este acum completa, cu oameni hotarati. Pazeaaa!
Ianuarie 8th, 2010 at 12:01
Ideea nu e rea deloc, dar conditiile de participare a ziaristilor ramasi pe liber ridica semne de intrebare. Adica, acestia – cel putin in prima faza – nu vor avea de luat bani, ci de dat. Ceea ce miroase a afacere tip Caritas, piramidala. Cand nu vor mai exista cei care dau, nu vor mai fi nici cei care iau. Si-atunci, unde este ajutorul oferit jurnalistilor ramasi pe liber?