Sunt cativa jurnalisti care-mi plac, pe care-i citesc cu placere sau care m-au impresionat candva. Toti au povesti de succes profesional, nu neparat de avansari spectaculoase, iar eu ii admir sincer. Ii vedem uneori, ii savuram, dar nu le stim povestea de debut. Cum au ajuns jurnalisti? Categoria “Bun de tipar” incearca timid sa adune o colectie de astfel de istorioare. Primul pe lista mea este Viorel Ilişoi. El a preferat insa titlul acestui post. Veti vedea de ce, cu toate ca eu il consider un excelent gazetar.

“O moneda de 5 lei a determinat intalnirea mea cu scrisul-la-gazeta. Observati, nu spun: presa, jurnalistica, ziaristica sau alte asemenea cuvinte mari care se potrivesc in dreptul ziaristilor adevarati. Era o moneda comunista, de aluminiu, din aceea care iti mudarea mainile. In 22 decembrie 1989 ma aflam in Botosani, somer dupa un an de invatamant si cateva luni de incarcat vagoane la siloz, si aveam nevoie disperata de 5 lei ca sa-mi salvez iar viata cu niste paine, icre tarama si ceai de la autoservirea de langa autogara. Cum bine va aduceti aminte, cei ce ati prins acele vremuri, 5 lei erau bani frumosi: puteai sa mananci pe saturate, sa-ti cumperi doua pachete si ceva de “Marasesti”, ori la CEC sa ii depui ca sa scoata pui a doua zi. Cine avea 5 lei putea sa mai puna restul si sa-si ia chiar o Dacie. Dar eu nu aveam o asemenea suma si ea nu putea veni decat tot de la poetul Constantin Bojescu, dragul si salariatul meu prieten. Dar in acea zi Ticuta n-a vrut sa-mi dea banii decat daca acceptam si o friptura la “Rapsodia”, restaurantul central al orasului. (more…)